Negustorul Bogaciov.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biblioteca_Națională_a_Republicii_Moldova
Mă numesc Vladislav Gheorghe Bogaciov. Eu m-am născut în anul 1969. Pe mama mea o cheamă Ana Achim Bogaciov (an.nașterii 1932). Tatăl ei era Achim Ilie Bogaciov (născut în 1880), antreprenor și mețenat vestit în Moldova în anii 1900-1939 pentru activitatea lui de binefacere și filantropică. El a murit în an.1939. Bunelul lui era negustor și om de afaceri, care a avut multe obiecte de imobil, clădiri și case de lucuit în Chișinău în secolul XIX.
În 1831, pentru suma de 600 de ruble anual, negustorul Bogaciov pune la dispoziţia Bibliotecii Publice din Chişinău una din casele sale. La 15 octombrie 1832, negustorul I. Kriukov cumpără casa lui Bogaciov şi propune bibliotecii să prelungească pînă la 15 octombrie 1853 contractul, în aceleaşi condiţii. După ce Petru Manega a obţinut, la 18 noiembrie 1832, banii necesari pentru reînnoirea arendei casei lui Kriukov, biblioteca a rămas acolo pînă în 1834, în trei camere mici, tixite cu dulapuri. Nu se cunoaşte acum locul in care se afla, Bogaciov avînd mai multe case în oraş.
În 1835 Petru Manega închiriază o clădire nouă, construită de acelaşi negustor Bogaciov vizavi de bulevardul orăşenesc, dar fără să aibă intrare din stradă.

 Următorii bibliotecari - Kozlov, Saburov, Tanskii - motivînd că doamnele nu au curajul să intre în bibliotecă printr-o curte populată de oameni necunoscuţi, încearcă, fără să reuşească, o îmbunătăţire a condiţiilor de funcţionare a instituţiei. Presa vremii consemna în acei ani că sediul bibliotecii era în fosta clădire a Administraţiei Guberniale.

Abia după 1857, noul bibliotecat Venedict Beller, profesor de germană şi matematică la Gimnaziul nr.1, a reuşit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Veraion că biblioteca nu mai poate rămîne în casa lui Bogaciov. în 1860, numit în presa vremii "anul bibliotecii lui Beller", se găseşte o clădire pe măsura inportanţei instituţiei. Nu se păstrează o imagine a acelei clădiri.

    Din 1876, conform rezoluţiei Dumei orăşeneşti, sediul bibliotecii se mută în cladirea acesteia.

în perioada interbelică biblioteca rămîne în continuare în clădirea Primăriei, fiind cea mai importantă după numărul de volume şi lucrători.

Prin Decizia Consiliului Comisarilor Norodnici din 29.09.1944 se înfiinţează Biblioteca Centrală a RSSM, prin comasarea bibliotecii Primăriei cu Biblioteca Centrală din Tiraspol care şi aduce şi numele, "N. K. Krupskaia", pe care biblioteca din Tiraspol îl purta din 1939. Era o simplă casă, ale cărei cele mai bune camere au fost ocupate mai mulţi ani de tot felul de locatari, unii dintre ei bibliotecari, sau femei de serviciu în bibliotecă.

 în vara lui 1961 pe timpul directoratului lui I.Teleuţă, biblioteca s-a mutat într-o clădire nouă pe str. Kievului 78a, actualul bloc principal al Bibliotecii Naţionale de pe str.31 August 78 a.

  în 1986 Biblioteca Naţională a mai obţinut şi o parte din fosta clădire a seminarului teologic, actualul bloc II al instituţiei.